RSS Feed

Draga mea bunică ♥

 

        Acela ce n-a avut bunici care să aibă grijă de el , când era mic , n-a avut copilărie . Cele mai frumoase amintiri ale mele din copilărie erau acelea în care stăteam cu bunicii . Cum aș putea să uit momentele când mergeam la pește cu bunicul sau stăteam la bunica pe picioare și mă legăna și-mi împletea părul ? Sunt momente veșnice pe care nici timpul nu le șterge . Când eram mică , pot spune cu inima deschisă , eram ( la comportament) ca băiețel , cu părul lung și ondulat . Nu prea mă înțelegeam eu bine cu păpușile ( le cam „ tundeam” ) și nici cu pisicile ( le trăgeam de coadă și le învârteam prin curte pe la bunici , la țară ) . Probabil d-aia bunicul îmi spunea „Pikachiu” . Mi-e dor de modul în care mă tachina , dar , cum totu-i trecător , din păcate , a murit . Mi-a rămas bunica , la care am fost în după-amiaza asta . Când am sunat-o mi-a zis „ Ghemotoc , da’ pe la mine n-ai mai venit ! Hai vino duminică , fac gigoși!” . Sincer , mă duceam chiar dacă nu făcea gogoși , dar cum puteam refuza bunătate de gogoși  – cu  ciocolată sau simple , că-s la fel de bune – făcute de ea . Și-n afară de gogoși , m-a mai îndopat și cu alte 18.299 de mâncăruri ( exagerez ) că ea nu-i prea de acord cu faptul că eu nu mănânc mai mult decât o vrăbiuță pe motiv că mă-ngraș și-mi zice mereu : „ 47  de kg are o oaie , pune mâna și mănâncă ! ” . Cum să nu-ți fie drag de ea și cum să n-o iubești ? Nu știu ce m-aș face fără ea . 

 

Anunțuri

15 responses »

  1. 🙂 minunata povestioara !!!

    Răspunde
  2. daca e reala o ador si povestioara si pe bunicuta …si platoul cu gogosi hmmm 🙂 …pup ,seara frumoasa in continuare !!!

    Răspunde
  3. doamne ca sunt apa in gura 🙂 vreau la bunica mea 😀 si cand am sa merg am sa-i zic povestea bunicii tale 🙂

    Răspunde
  4. E frumos sa ai asa bunici:) Eu am avut mai mult bunica aproape…si deabea ce am papat si eu gogosi din-astea, ieri:P

    Răspunde
  5. mă înamorez de iubitoarele de bunici, care le preţuiesc nu pentru gogoşi şi plăcinte şi se uită cu respect la ele! 🙂
    a mea are 86 de ani, mama locuieşte cu ea, de vreo doi ani; are grijă de ea, căci nu prea mai poate să facă nimic; şi mereu o cert pe mama când ţipă la ea, că, ce-i drept, fiindcă-i bătrână, :ea le ştie pe toate” şi uneori e cicălitoare; dar o iubesc enorm de mult! sper să trăiască peste 100 de ani!
    când o întreb dacă mai trăieşte, îi zic: :hei, n-ai plecat încă, ce bine!”
    da’ ea zice: „n-am primit poruncă încă” 🙂

    Răspunde

coșul cu rufe murdare. lasă și tu ceva.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: