RSS Feed

din cutia mea cu sentimente uitată deschisă …

Mi-e dor de mare , mi-e dor de soare , mi-e dor de miros de trandafiri , mi-e dor de bunica , mi-e dor de serile în care cântam cu prietenii până adormeam , mi-e dor de nopțile de vară când stăteam afară și mă mușcau țânțarii .
Dar cel mai do îmi e de asta :

Fată cu jeanșii albaștri și tricou alb , mă faci fericit !

Marea o pot vedea  … și-mi trece dorul .
După ploaie apare întotdeauna  soarele … și-mi trece dorul .
Am primit trandafiri … mi-a trecut dorul .
O să o văd pe bunica … și-mi trece dorul .
Am cântat aseară … și mi-a trecut dorul .
Vine vara , vin țânțarii … și-mi trece dorul .

Dar rămâne totuși ceva : dorul de persoana care a plecat și nu se mai întoarce . Persoana aia , da , persoana aia care nu poate fi înlocuită . De dorul ăsta cum scapi ?

Anunțuri

15 responses »

  1. Răzvan Apostolescu

    poate că acest băiat va fi înlocuit de cel ce-ți va spune in viitor „fata cu parul albastru ,ma faci fericit” 😉

    Răspunde
  2. Fericirea ţine rar de o singură persoană. Dorul poate rămâne într-un colţişor, dar se estompează cu timpul şi ajunge o amintire plăcută, o experienţă, o parte din viaţa ta. Dar se poate întâmpla, dacă persoana de care vorbeşti să fie doar plecată, să se întoarcă. Neştiute sunt căile…

    Răspunde
  3. Ține bine dorul și nu-ți fie frică de el, dragă Cristina. 🙂 Este un sentiment nobil, de care nu trebuie să te ferești. Chiar dacă de multe ori doare, capacitatea de a-l simți este proba înaltă a inimii care îl poartă… Există și suferință (apropo, „toate clipele rănesc, iar ultima ucide”), dar există și clipe fericite, care te înalță și te întăresc. Nu știu de ce, dar am observat și eu că acestea din urmă sunt mai rare (probabil, pentru a fi mai prețuite, în comparație…). Adună-le și păstrează-le și pe ele în cutia ta cu sentimente.

    Răspunde
  4. Dorul e ceva frumos. Dureros dar frumos

    Răspunde
  5. Să citești cartea „Șatra”! Are niște idei foarte frumoase despre fericire 🙂
    Nu îmi aduc aminte exact citatul care m-a marcat (am citit cartea acum vreo 10 ani) , dar mi-a rămas ideea în mare! Nu ți-o spun, te las să o găsești! 🙂

    Răspunde

coșul cu rufe murdare. lasă și tu ceva.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: