RSS Feed

De ce îți e frică ?

      Oamenii, nemuritori fiind, au diferite temeri. Unii se tem să iubească, alții să conducă. Unora le e frică de foc. Altora le e frică de insecte. Mie îmi este frică de clovni. Deși vor să pară amuzanți, cred că-s foarte înspăimântători. Nu am înțeles niciodată de ce copiilor le plac clovni. Mă înspăimântă nasul roșu, pantofii mari și fața pictată. Când eram mică, la o petrecere, un clovn n-a vrut să-mi dea drumul până nu i-am cântat ceva, mă obliga să-i cânt. L-am tras de nas și mi-a dat drumul, iar eu am fugit. De atunci mi-e frică de ei. De asemenea, îmi este frică și de fulgere/tunete/ furtuni. Îmi e teamă de apă. Nu de apa din cadă/duș/chiuvetă. De apa din piscină sau mare. În special ce din mare. Când eram mai mică am fost cu ai mei și mai mulți prieteni de familie la WaterPark-ul din București. Am alunecat cumva din colac și m-am dus la fund. Nu știam să înot. Simțeam cum plămânii mi se umpleau de apă și cum totul părea foarte departe de mine, părea că mă scufund mai adânc, din ce în ce mai adânc și că nu pot să ies indiferent de ce aș face. Aveam 8 ani. Acum, la 17, încă îmi este frică, nu de o piscină cât de mare. Stăteam pe plajă și mă uitam către mare, în orizont. Și mă gândeam că este atât de mare, imensă, infinită. Și că, dacă aș intra acolo nu aș mai putea ieși. Mă gândeam cum era să mor într-o piscină mică, dac-aș intra în imensitatea aceea de apă, ce s-ar întâmpla? Și stăteam pe nisip și priveam cum soarele apune, cum se scufundă-m mare. În infinit. Și știam că, pe lângă apă, îmi era frică și de noțiunea de infinit. Mă speria. Știu că nimic nu este infinit, că oricum, orice sau oricine ar fi, fiecare lucru își are sfârșitul. Și totuși … 

Anunțuri

14 responses »

  1. si mie imi e frica de tunete si fulgere :)) zici ca-s paranoica cand ma vezi ca umblu la 5 metri departare de copaci atunci cand incepe vreo furtuna. De apa imi era odata frica, pana am ajuns la mare si am invat sa inot..cat de cat..Oricum,frumoase cuvinte,bine spuse si bine conturate!

    Răspunde
  2. Fobiile sunt înnăscute sau dobândite. Cele din urmă sunt mult mai înfricoşătoare.

    Răspunde
  3. Originea multor temeri se gaseste in copilarie. Un eveniment marcant , o scrijelitura in crusta inocentei si turul e jucat… Uneori se poate iesi din cerc. Trebuie gasita calea. Mie mi-e teama de fantanile arteziene mari. Nu stiu de ce . Totul a pornit in copilarie la Constanta si fantana din apropierea garii. O groaza de mecanisme si scene de apa. Am ramas cu teama spatiilor mari de atunci.

    Răspunde
  4. Buna Cristina! Sentimentul de nesiguranta se poate imparti in mai multe segmente „incomfortabile”. Exista teama, frica si groaza. Functie de puterea cu care te simti afectata de ceva ele isi au pornirea de acum sau mai din urma. Mai din urma inseamna mai foarte din urma. Exista insa temeri care indica simturilor tale ca ai de-a face cu energii superioare, pe care psihicul si spiritul nu le pot duce. Se poate naste o intreaga discutie de aici cu intrebarile si raspunsurile aferente. In psihologie, daca iti e frica de mare este echivalent cu frica de viata. Se potriveste?

    Răspunde
  5. Mie mi-e frică de păpuşi. Au ceva in privirea aia împietrită ce mă îmi dă fiori.

    Răspunde
  6. fricile astea..cineva zicea ca in momentul in care vei imbratisa moartea frica va disparea..si e logic..oamenii sunt muritori, si stiu asta, daca nu le ar fi frica ca vor muri, ar fi mult mai liberi…

    Răspunde
  7. Pe la mine, treci mereu
    Mă ferice like-ul tău.
    E o recunoştere,
    De literară naştere
    Sau e complezenţă
    Din motiv de-atracţie
    Pe bază de vibraţie?
    Că vezi, o vorbă, nu scoţi
    Să pot sări de şapte coţi! 🙂

    Madi şi Onu

    Răspunde
  8. Asadar, cea mai mare frica e cea de moarte…Eu am ajuns sa nu imi mai fie frica de moarte. Daca ajungi sa nu te mai temi, atunci ai curajul sa risti.>:D<

    Răspunde
    • Nu, nu e frica de moarte. E frica de durere și de neputință. Dacă m-aș îneca și aș muri într-o clipită nu mi-ar fi frică, dar știu că până să mor trebuie să îndur, să fiu chinuită de dorința de a ieși la suprafață, dorință care mă bagă mai mult la fund. Dacă aș muri pur și simplu nu mi-ar fi frică…

      Răspunde
  9. ahhhh si eu am experiente neplacute cu apa 😦 mi-e frica de multe lucruri, insa daca ma tine cineva de mana si mi spune ca totul o sa fie bine…sunt gata sa trec peste 🙂

    Răspunde

coșul cu rufe murdare. lasă și tu ceva.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: