RSS Feed

gânduri la…aproape miezul nopții

          M-am dus astăzi la mormântul bunicului meu să-l salut. De fiecare dată când vorbesc cu el mă simt liniștită. Stăteam acolo și mă întrebam: Ce facem după ce murim? Unde ajungem? Ce se întâmplă cu noi? Eu una nu cred în Judecata de Apoi. În Iad și Paradis. În viața după moarte. Reîncarnare… Consider că toate aceste lucruri sunt doar minciuni, doar vorbe ce vin ca răspuns înșelător pentru întrebările pe care eu mi le-am pus mai sus. Și totuși, ce se întâmplă cu noi? Murim și totul se termină, brusc? Ca și cum ni s-ar termina bateriile. Ne stingem din viață și ființa noastră pur și simplu dispare, amintirile, sentimentele, trăirile, tot ce simțim, credem și știm se estompează? Ei spun: „Fă lucruri bune în viața asta, respectă-ți aproapele și crezi!nu păcătui, postește, jertfește ce-i al tău pentru cel de lângă tine ce n-are, așa îți va ajuta Dumnezeu! Sacrifică-te și renunță! Altfel vei suporta judecata!” . Și eu fac ochii mari și întreb în sinea mea: care judecată? cea după moarte? După moartea mea, prinde-mă dacă poți! Nu știu ce urmează după ce plec din lumea asta. Nimeni nu știe. Nimeni nu s-a întors de ACOLO să povestească și să distribuie pe facebook sau twitter imagini și filmulețe, tot ce e DUPĂ, ne e străin. De ce să fim bravi și să vorbim, să ținem discursuri întregi despre Iad sau Eden, când defapt noi nu știm nimic? Nu pot spune că mi-e frică. Cum poate să-mi fie frică de ceva ce nu știu? Nu mi-e teamă de moarte. Mi-e teamă că n-am trăit destul fiecare moment pe care viața mi l-a oferit. De ce să pierd timpul căutând răspunsuri la întrebări fără răspuns, când pot să mă bucur de acum, de clipa pe care o trăiesc. Te naști și apoi mori. Însă între aceste două repere poți face tot ce vrei. Toată lumea se naște, dar nu toată lumea trăiește, și fiecare lucru se termină la un moment dat … nimic nu e infinit și nemuritor. Unde se duc toate aceste lucruri după sfârșit? Habar n-am. Și totuși, după ce mor, să-l găsesc pe bunicul. Mi-e tare dor de el.

Anunțuri

14 responses »

  1. Asa e, Cristina! Toată lumea se naște dar nu toată lumea trăiește. Cât despre cei „trăiesc” pt viața de apoi, aceia sunt cei mai rataciti. Asta nu înseamnă sa ne trăim viața iresponsabil, ci doar sa ne eliberam de falsa povara a fricii de „Sfânta judecată”.

    Răspunde
  2. frumoase ganduri..si ti le impartasesc. Faza cu raiul si iadul mi se par niste teorii scoase pentru a tine turma sub control, pentru a o controla prin frica, caci nu i asa..ce poate fi mai ingrozitor decat tu la pielea goala, bagat in smoala si flacari pana la gat si un drac impielitat cu o furca tot sa te apese pe cap, in semn de pedeapsa vesnica? =))
    o astfel de viziune te face sa vrei sa nu mai fii ranchiunos si te face sa lasi capul in jos..caci dzeu stie mai bine..are dzeu grija!ptii ..pisicii masii de minciuni gogonate. ma intreb care ar fi numarul de intortocheli a nasului a celui ce a nascocit asta?!

    Răspunde
  3. Pingback: colţul european – 22 « Colţu' cu muzică

  4. AI scris un articol…Impresionant. Mi-a placut chiar foarte mult. Ai atins niste intrebari pe care, cred eu, multi si le-au pus si au ajuns la aceleasi concluzii… Dar totusi…scris perfect!

    Răspunde
  5. trebuie sa fie greu sa nu crezi in absolut nimic

    Răspunde
    • de ce să cred în ceva ce nu e dovedit…
      toate chestiile astea cu viața de apoi, Iad, Paradis sunt doar chestii ce ne sunt băgate pe gât doar ca să ne oprească din întrebări… un fel teorii inventate doar pentru a ține turma sub control, e ceva ce ni se dă, dar asta nu înseamnă că și trebuie să acceptăm, eu una nu accept 🙂

      Răspunde
      • Dacă nu există Dumnezeu, nu ai pierdut nimic și vei fi reamintit cu drag de către cei rămași în urmă. Dacă există un Dumnezeu binevoitor, el te va judeca după faptele tale și nu doar după faptul că ai crezut sau nu în el.”
        Un rationament simplu 🙂

  6. Pingback: Moartea. Oare exista? | Blogul unei Lady

  7. Cristina, eu am lasat raspunsul la una dintre intrebarile tale pe blogul meu. Cand poti, sa intri si sa citesti. Te astept. >:D<

    Răspunde
  8. Eu una cred in Rai si Iad,sau cel putin intr-o diferentiere intre persoanele care au fost bune in viata asta si cele care au produs numai rau altora,intrebarile pe care le-ai pus cred ca toata lumea si le pune deoarece toti ne temem sa nu ni se piarda toata fiinta odata cu moartea.Toate amintirile,trairile,sentimentele noastre sa nu se piarda,sa uitam mai precis.As vrea sa fiu ceva in genul „stand-by” sa nu pot sa ma misc,vorbesc,traiesc dar sa stau acolo sub pamant zambind,gandindu-ma la viata pe care am trait-o si la tot ce ma facut sa zambesc odata sau sa plang.

    Răspunde
  9. hmmm frumos ai descris sentimentul cu bunicul tau…asa simt si eu despre al meu pe care nu am apucat sa l cunosc. cat despre iar, iad…iti recomand un film/ documentar „zeit gesit”, care din punctul meu de vedere merita vazut. sa mi zici daca ai aruncat un ochi peste el. te pup

    Răspunde

coșul cu rufe murdare. lasă și tu ceva.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: