RSS Feed

Eu sunt această persoană :)

        Opt planete în Sistemul Solar. Șase continente, cinci oceane, o sută nouăzeci și cinci de țări, peste șapte miliarde de locuitori pe Terra. Cu fiecare minut care trece cineva se mai naște. O nouă speranță apare, și, totodată, cu fiecare minut care trece, cineva, undeva moare. Din toată această mare de suflete fac parte și eu. Cine sunt eu?

          Eu sunt un om plin de defecte și calități, lucruri fără de care nu aș mai fi eu, lucruri care mă alcătuiesc precum piesele completează un puzzle. Eu sunt un om plin de vise, de speranțe, de dorințe, de greșeli, de lucruri bune, un om care cu fiecare bătaie de inimă vrea mai mult.

        Bunicul îmi spunea, când eram micuță, că timpul e precum un ocean.Noi putem ține în mâinile noastre o infimă parte din el, dar, dacă suntem destul de curajoși, putem transforma acea mică parte în ceva care să conteze. Atunci, pe la 4-5 anișori, nu realizam ceea ce se ascunde în spatele vorbelor lui, nu știam ce voiam, mă mulțumeam cu zâmbetul mamei, cu povestea de seară spusă de tata, cu înghețata primită de la bunicul și cu bunica ce-mi cânta mereu.

        Acum vreau mai mult, din ce în ce mai mult. Și nu din punct de vedere material, căci consider că toate aceste bunuri, fără de care oamenii nu ar putea trăi, reprezintă ceva trecător, ceva ce piere la simpla atingere nemiloasă a timpului. Vreau ca cineva, cândva, în viitor, să-și amintească de mine. În acestă mare de inimi, vreau să fiu un val ce lovește imensa plajă a vieții și lasă o urmă. Un semn, cât de mic posibil, vreau ca oamenii să știe că am fost aici și că am luptat, nu doar pentru mine, ci și pentru alții care-s prea fricoși să lupte pentru ei înșiși. Vreau să fiu o voce care să se facă auzită din mulțimea în care se află, nu ecoul cuiva. Vreau să fac lumea un loc mai bun. Sunt vorbe mari, știu, dar se spune că atâta timp cât respiri totul e posibil.

        Există suișuri și coborâșuri, pajiști pline de verdeață și păduri uscate, inimi rezistente și inimi rănite. Viața este un munte, însă în timp ce îl urci realizezi că priveliștea a meritat efortul. Eu am început să-mi escaladez muntele. E foarte înalt, plin de obstacole, dar lumina ce pătrunde timidă din vârful acestuia îmi dă curaj, îmi dă putere, încredere că îmi pot îndeplini visurile.

       Eu sunt această persoană care știe ceea ce vrea și știe că nu trebuie să renunțe la asta, știe că e dificil să aștepți până ce totul va deveni realitate, dar că e și mai dificil să regreți că nu ai încercat.

Anunțuri

8 responses »

  1. Sincera sa fiu, mi-au dat lacrimile in timp ce citeam aceste ganduri ale tale. Bravo tie ca gandesti asa si never give up! >:D<

    Răspunde
  2. sofiateprovoaca

    Ai o inima de „luptatoare” si un suflet la fel de frumos precum articolele tale!

    Răspunde
  3. Superb articol!!!
    Mi-a placut foarte mult 😀
    O seara frumoasa in continuare…

    Răspunde

coșul cu rufe murdare. lasă și tu ceva.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: